Scopul declarat al otoplastiei este incadrarea urechilor proeminente in ansamblul armonios al fetei, potrivindu-le mai apropiate de cap, eventual reducandu-le dimensiunile in cazul urechilor mari.

 

Pentru marea majoritate, operatia e facuta in copilarie intre 4-14 ani.

 

Urechile la varsta de 4 ani sunt crescute aproape in totalitate, dupa aceasta varsta cu cat operatia e facuta mai repede cu atat copilul e scutit de neplacerea ridicolului in fata celorlalti copii. Cu toate acestea manopera se poate efectua si la adulti cu riscuri mai putine decat la pacientii varstnici.

 

Se pot corecta modificarile de forma, contur, asimetriile pavilionului auricular precum si malformatiile auriculare in una sau mai multe sedinte operatorii. Nu este exclusa nici revizia ulterioara in cazul modificarilor de pozitie care erau mai putin vizibile initial.

 

Toate aceste informatii pun bazele intelegerii procedurii, a modului in care decurge operatia si a rezultatelor ce pot fi asteptate. Desi multe intrebari isi gasesc raspunsul, nu trebuie uitat faptul ca o mare parte depind de particularitatile individuale. De aceea informati medicul curant daca nu ati inteles ceva referitor la procedura.

 

Rareori si minore sunt riscurile si complicatiile associate otoplastiei: hematomul, infectia (pericondrita, condrita) tratata de obicei cu antibiotice, hipercorectia (urechea telefonata), asimetria corectiei, etc.

 

Indicatia de operatie o prezinta copiii jenati, afectati de glumele prietenilor pe seama urechilor, acceptand chirurgia ca mijloc de corectie.

 

Interventia de otoplastie se desfasoara in conditii de ambulator, in spital, clinica ambulatorie, ocazional medicul curant poate recomanda spitalizarea in cazul in care conditiile medicale impun aceasta.

 

Anestezia daca copilul e mic, este generala (copilul dormind in toata acesta perioada), pentru copiii mari cooperanti si adulti, anestezia e locala cu analgosedare p.o. sau i.v.  (pacientii fiind constienti dar calmi, relaxati.)

 

Otoplastia dureaza intre 90-120 de minute, dupa complexitatea cazului uneori chiar mai mult. Incizia e retroauriculara cu expunerea cartilajului si indoirea in spate catre cap. Firele transcartilaginoase sunt nerezorbabile pentru mentinerea noii forme. Uneori se fac rezectii de cartilaj pentru reducerea dimensiunilor si un aspect natural al noii urechi. Cicatricea postoperatorie de cele mai multe ori e minima si ascunsa in santul retroauricular si se albeste cu timpul.

 

Postoperator, pacientul va purta o bentita lata aplicata pe toata lungimea urechii cu contentie medie, mentinand corectia si reducand edemul. Medicatia antialgica se administreaza la nevoie. Durerea poate fi resimtita spontan sau la atingere in primele 2-3 zile, compensandu-se cu analgetice la intervale regulate.

 

Cordeluta va fi purtata continuu timp de 2 saptamani si inca 2 saptamani discontinuu nocturn. Suprimarea firelor se face la 7 zile. Se evita indoirea urechilor cel putin 1 luna. Reintegrarea socioprofesionala se face dupa 5 zile postoperator. Copii se intorc la scoala dupa 1 saptamana, cu precautie privind joaca.

Alte deformitati ale urechilor cum ar fi: urechea “in ansa”, “in cupa”, “in scoica”, cicatrici cheloide lobulare si altele  pot fi corectate.